Florentina Niculiță este o foarte frumoasă apariție expozițională. Iubește florile, portretele, peisajele, arhitectura citadină, marea, pe care le transpune într-un stil modern, având la bază contextul indispensabil al desenului. Peste acesta, tânăra aspirantă la porțile artei aplică delicat culoarea, mânuind pensula în dorința de a expune cât mai multe problematici plastice, privind compoziția. În diversitatea temelor transpuse, Florentina Niculiță afișează rolul definitoriu al picturalității, al juxtapunerii, al armoniei și asimetreiei, ca principii ce se citesc imediat. Peisajele, indiferent dacă reprezintă aspecte din Grecia sau Balcic, dau măsura unui exercițiu susținut, a unei dorințe de a înțelege valorația tonală și importanța redării unei perspective corecte, care să îi echilibreze logic lucrarea. Atunci când elementele citadinului fac obiectul tablourilor sale, vibrația și ritmicitatea tușei alternează cu planurile de respiro ale suprafeței, iar liniile care construiesc arhitecturile joacă același rol expresiv ca și nuanțele, așezate cu delicatețe. Surprinderea anotimpurilor dobândește o particularitate în ceea ce privește cromatica, rezultată și din efectele de atmosferă, diafane, grizate ori mai accentuate în luminiscențele solare. Finele observații în ceea ce privește expresia formelor vorbesc despre o pictoriță cu o deosebită capacitate de a recepta microcosmosul din jurul său și de a se adapta vizual unor formule de exprimare care merg pe drumul școlii românești de pictură, în această perioadă de formare. Un capitol aparte în creația sa de până acum îl constituie aspectele marine, unde forma este subordonată culorii, iar suflul meditativ rămâne în zona impresiei de moment pe care o sugerează misterul imaginilor realizate în plein-air. Alături de acestea, se pare că portretul este unul dintre subiectele de studiu neîncetat, chipurile de adolescenți, evocate în atitudini diverse, evidențiind racourci-urile și cercetând figura, în abordări din ce în ce mai măiestrite, denotând o evoluție și o preocupare pentru ceea ce înseamnă psihologia umană.
Ana Amelia Dincă
