Slobozia, Grivița – Zalău, Mineu: peste 700 de km parcurși într-o zi pe traseul Unirii lui Mihai Viteazul pentru cinstirea eroilor neamului, cu popas la Alba Iulia.
Elevi si cadre didactice, alături de preotul Marian Cristea, funcționari si reprezentanti ai Centrului Cultural UNESCO Ionel Perlea Ialomiţa, au participat la începutul lunii iunie la omagierea a trei eroi din comuna ialomiţeană Grivița, morți pe front și înmormântati în curtea bisericii din satul Mineu, județul Sălaj.
Ceremonialul religios a fost oficiat conform tradițiilor din Bărăgan, alături de preoţii din Mineu și în prezența autorităților salăjene. După slujba de pomenire și un moment de cântece și poezii patriotice, delegația din Grivita – Ialomita s-a întors acasă pe un alt traseu istoric care a inclus obiectivele Mărăști, Mărășești și Oituz.
Proiectul, derulat în Anul Centenar, a încununat voinţa a doi oameni pasionaţi de istorie şi iubitori ai poporului român. Totul a pornit de la o scrisoare trimisă de Vasile Sfârlea din Gherla profesorului de istorie al Şcolii din Griviţa, prin care informa că în curtea bisericii din Mineu sunt mormintele a trei soldaţi, eroi din cel de-al doilea război mondial. Pentru certificare, în plic a fost trimisă şi o bucată metalică pe care se afla inscripţionat numele Cristodor Constantin, anul naşterii şi localitatea natală. Camarazi în somnul de veci îi sunt Anton Scarlat şi Gheorghe Trandafir.
Mesajul a ajuns la doamna profesoară Cornelia Damian care a început să le caute urmaşii celor trei eroi. „Doi sunt din comuna Griviţa şi unul din Smirna, sat aparţinător. Am luat legătura cu o singură familie, pentru că pentru ceilalţi doi nu mai există nimeni. Şi atunci am zis că trebuie să ajung cu un grup de copii. Am adus o jerbă, am venit cu pachete şi prosoape pe care le dăm de pomană, aşa cum se face la noi în sat.”
Sergentul Gheorghe Trandafir şi soldatul Cristodor Constantin au fost vecini, pe strada a 11 a, în Griviţa, şi au murit împreună, alături de sergentul Anton Scarlat din Smirna, la odihna lor veşnică veghind locuitorii din satul Mineu.
Pentru ei şi pentru ceilalţi eroi ai comunei ialomiţene, în cimitirul din localitatea natală au fost ridicate două cruci înalte din lemn masiv, vopsite cu ulei ars. „Acestea sunt crucile înalte, ale eroilor! Nu se ştie pe unde au fost îngropaţi, îmi spunea mamaia când eram mică, ori de câte ori mă lua duminica la tămâiat, şi treceam pe lângă ele. Nu ştiu când şi cum, dar acele cruci simbol au dispărut. În schimb ne-am găsit eroii, departe de casă. Am parcurs sute de km pentru a cinsti eroii neamului românesc. De data aceasta sunt eroi din comuna Griviţa, judeţul Ialomiţa. Suntem parteneri în acest proiect, eu sunt născută în Griviţa, Centrul Cultural pe care îl reprezint este unul dintre partenerii proiectului şi am venit să ne cinstim, să ne omagiem eroii griviţeni care au murit aici, pe meleaguri sălăjene, pentru patria noastră, a tuturor” a precizat Clementina Tudor, manager al Centrului Cultural UNESCO Ionel Perlea, născută în comuna Griviţa.
Fiecare partener al proiectului a avut responsabilităţi de organizare. Preotul paroh Marian Cristea, din Griviţa, a pregătit coliva pe care a transportat-o în condiţii speciale pentru a se face o slujbă de parastas, de pomenire, conform ritualului din Bărăgan. „Ne bucurăm nespus de mult că ne-a învrednicit bunul Dumnezeu de a ajunge aici, în Mineu din Transilvania, spre a-i cinsti pe eroii neamului, pe cei care ne sunt nouă eroi. Sunt consăteni de-ai noştri, sunt griviţeni din ţinutul Bărăganului, din Muntenia, care aşa cum ştiţi şi-au pierdut viaţa pe aceste meleaguri, iar cei care au fost acasă, rubedeniile lor, care i-au aşteptat, au rămas cu acest gol imens în sufletul lor pentru că nu au putut să-i prohodească, să le facă pomenirea acestora cum se face la noi. Am ajuns aici spre a-i cinsti, spre a le pomeni numele şi spre a înălţa rugăciuni cu toţii ca sufletele lor să fie aşezate în rând cu sfinţii.”
Cei trei eroi din Ialomiţa au rămas în memoria colectivă a locuitorilor din Mineu ca eliberatori de sub dominaţia fascistă. Ei au fost cercetaşi, iar oamenii locului au transmis din generaţie în generaţie şi vorbesc cu admiraţie despre curajul şi dăruirea lor în a-i elibera pe ei, românii din Transilvania. „În al doilea război mondial, după revenirea României în tabăra Naţiunilor Unite, la 23 august 1944, greul readucerii Transilvaniei de Nord între graniţele României a revenit tot armatei române. Apropierea liniei frontului cu armata română eliberatoare a adus o mare bucurie sătenilor din Mineu. Pentru forţarea retragerii armatei germane sau dat lupte grele, iar Mineul a fost eliberat de Regimentul 40 Infanterie, în 17 octombrie 1944. Aici, la ieşirea din satul Mineu, în dimineaţa de 18 octombrie, acest regiment este primit cu focuri de armă şi înaintează cu multă greutate prin pădurea de la marginea satului. Dar, până la ora 14:30, reuşeşte să cucerească această pădure când este din nou oprit cu focuri puternice de artilerie de pe înălţimile de la vest şi est de satul Elei. În aceste confruntari armate îşi jertfesc viaţa cei trei ostaşi pe care îi comemorăm astăzi: soldat Cristodor Constantin, sergent Anton Scarlat şi sergent Gheorghe Trandafir. Cauza decesului consemnată în registrul morţilor din Parohia Mineu este lovirea cu glonţ de tun. Ei sunt aduşi la biserică, iar preotul de atunci, Gherman Lazăr, ţine slujba de înmormântare şi îi îngroapă creştineşte în curtea bisericii în data de 20 octombrie 1944.”
La monumentul celor trei eroi din curtea bisericii din Mineu, copiii din Ialomiţa şi din Sălaj au susţinut un emoţionant moment patriotic. Pentru acesta, doamna profesoară de istorie, Cornelia Damian, a făcut pregătiri speciale cu elevii clasei a şaptea, pe care i-a considerat suficient de mari încât să reziste drumului lung şi să înţeleagă demersul făcut prin parcurgerea traseului Unirii pornit de Mihai Viteazul, cu popas la Alba Iulia, unde copiii au vizitat inima ţării, apoi la Zalău şi Mineu, pentru ca întoarcerea acasă să se facă pe un alt traseu, astfel încât a se marca toate locurile şi momentele istorice importante în realizarea României Mari.