George Moscal este lector universitar la Departamentul de Pictură al Universității Naționale de Arte din București și, în perioada 2019–2020, a ocupat funcția de director al acestui departament.
Are o carieră didactică constantă la UNArte: lector universitar din 2002 și implicare în cursuri, coordonare de licențe și tabere de pictură.
Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Pictură București.
George Moscal și-a obținut titlul de Doctor în Arte Vizuale la Universitatea Națională de Arte din București, cu teza „Redimensionări estetice în pictura contemporană”.
George Moscal a participat la numeroase expoziții de grup și a organizat mai multe expoziții personale:
Expoziții personale importante: „Autoportret la 50 de ani” la Galeria de Artă Verde / Centrul Cultural A. Păunescu (București, 2019), „Retrospectiva 1/1” (2016), „Particule” la Galeria Europa (Brașov, 2015), „Redimensionări” la Galeriile Apollo (București, 2006), „Redimensionări” la Galeriile Orizont (București, 2000) și altele.
Expoziții de grup: a participat, printre altele, la Salonul Național de Artă Contemporană, la „Another East – Romanian Painting” (New York), la tabere și simpozioane de pictură, precum și la expoziții organizate în țară și în străinătate.
Expoziția din Sala Arcadia va aduce în fața publicului lucrări reprezentative din creația lui Moscal, punând accent pe temele estetice și conceptuale pe care le abordează în pictura sa. Având în vedere experiența sa didactică și curatorală, vernisajul va fi o ocazie de dialog nu doar cu operele sale, ci și cu perspective asupra procesului de creație și pedagogie artistică.
––––––XXX–––––––
La baza picturii lui George Moscal stă ideea creării de noi spații abisale, interogațiile sale plastice având legătură în primul rând, cu propria natură interioară, care face posibilă trecerea ideilor din planul gândirii raționale în cel al senzitivului. Acesta din urmă nu este lipsit în totalitate de implicații logice care să raționalizeze structurile evocate. Minimalist, cinetic, metafizic uneori, artistul modifică registrul semantic pentru a cerceta culoarea și forma în structura cea mai simplă și expresivă, dar poate trece rapid la conformații complexe al căror labirint să utilizeze linia și să genereze cu ajutorul ei traiectorii neașteptate. Elemente primordiale și figuri geometrice pot simula pustietăți selenare și reminiscențele unor mișcări tectonice, dând impresia nașterii universului în secunda care abia a trecut și deschizând privirii noastre o lume inaccesibilă, pe care artistul ne-o arată, făcând posibilă perceperea ei, în mod real, prin mijlocirea imaginii pictate. Implicând în creația sa atât discursul grafic, cât și pe cel pictural, la fel cum face asocieri repetitive, care pun în acțiune segmente sau fractali, George Moscal evocă la modul simbolic fațetele existenței prin raportul dintre lumină și umbra, cercetat în contextul diferitelor conexiuni morfologice. Atunci când modulul vizual este trecut prin mai multe categorii cromatice, modificând sensul interpretării, artistul ne pune la încercare percepția. Latura noastră senzorială își schimbă traiectoria o data cu apariția zonelor plane, statice și încremenite, care își găsesc ecou în reprezentările verticale, în adâncimea cosmică și în necuprinsul sugerat prin arii cromatice, dând impresia de vid și accentuând plutirea formelor sau mișcarea lor concentrică. În pictura lui George Moscal, materia se deplasează și generează energiile celor două intervale la care este conectată, cel de aici și cel de deasupra noastră, impunând geometrii în câmpul vizual giroscopat, cu sugestii de tridimensional. Preocuparea pentru stabilirea armoniilor și echilibrului între complementarități, între contrastante alăturări cromatice, între interacțiunea diferitelor configurații, artistul obiectivează prezența unor fenomene optice, surprinse cu potențele tehnice ale picturii. Alternanța de culoare și mărime a corpurilor solide, neutralizate de perimetrul care le înconjoară, starea de levitație și forța gravitației fac loc unor proiecții cinetice, care dezvăluie un teritoriu dinamic, ceea ce ne face să observăm că legile fizicii nu sunt lăsate în urmă. O parte dintre compoziții par câmpuri cromatice, amplificând spațiul continuu simetric pe orizontală, abstractizat prin prezența unor falii cromatice, remarcabile prin caracterul pictural, rezultat din freamătul tușei. George Moscal înțelege foarte bine configurația spațiului și uneori se folosește de fractali pentru a schimba registrul structural și dinamica formelor. Stăpânind suprafața de mari dimensiuni și având o pensulație care arată plăcerea sa de a picta, artistul inserează în gândirea plastică și conceptul de șablon, noțiune care ne vorbește despre limitele prestabilite prin care noi vedem lumea, dorind implicarea unei alte dimensiuni existențiale, care să ne dea sentimentul libertății.
Ana Amelia Dincă