Florian Vâlsan
Personajele lui Florian Vâlsan, realizate în tehnica acuarelei, sunt transpuse acum în datele stilistice ale caricaturii. Perfecțiunea pe care o caută la portretele sale devine motiv de amuzament, atunci când trăsăturile faciale sunt modificate, fin exagerate. Artistul are un stil al său de a compune astfel de imagini, greutatea chipului căzând imprevizibil pe un detaliu neaşteptat, pe care accentuându-I prin consistența negrului, într-o pată plată de cărbune sau prin intermediul unei linii apăsate şi hotărâte, reuşeşte să transmită un umor delicat şi un mesaj subtil despre dominanta fizică și caracterologică a modelului. În caricatură, Florian Vâlsan se îndepărtează foarte puțin de domeniul portretului, uşoarele derogări ale particularităților figurilor abordate fac parte din recuzita sa plastică de a alterna mijloacele de expresie, de a le aborda alternativ în acelaşi cadru figurativ, pe care nu îl mai regăsim în altă suprafață bidimensională. Exagerând trăsăturile, el evocă spiritul încruntat şi revoltat at modelului, adesea mirat, nemulţumit şi contrariat. Chiar sila de lume o regăsim glorioasă şi metaforică in compoziții expresive şi neaglomerate de elemente de limbaj specifice genului preferat. În zona desenului, exerciţiul lui Florian Vâlsan are în spate ani buni de experienţă, cuprinzând și ucenicia din anii 1985-1987, sub îndrumarea primului său profesor, sculptorul Vasile Ivan, care îi trimitea lucrările la diferite concursuri, unde primea merituoase locuri I . Fără să anunțe, maestrul său a plecat brusc, lăsându-l pe tânărul Vâlsan să continue realizarea unor portrete de personalități din lumea spectacolului (Elvis, Bruce Lee, Gianu Morandi etc.), dar şi din imediata sa apropiere. În 1990, când s-a deschis la Călărași Şcoala Populară de Artă George Folescu”, acesta I-a întâlnit pe pictorul Corneliu Ratcu, sfătuitorul său în consolidarea cunoştințelor despre portret. Participând în perioada următoare la numeroase expoziţii de grup de pictură, grafică şi caricatură, a constatat că o privire plastică amuzantă asupra figurii umane se potrivește măiestriei sale, în ultima perioadă preocuparea pentru acest deliciu artistic fiind constantă. În 2003 în cadrul evenimentului „10 pentru Călăraşi” a avut surpriza să revadă expuse 3 lucrări despre care artistul nostru nu mai avea cunoştință. Corneliu Ratcu le reținuse în mapa sa şi le etalase la amintita manifestare, apreciind calitățile excepționale ale elevului său. Născut la 19 iulie 1970, Florian Vâlsan este şi un reflex al fenomenului plastic local prin filmele documentare realizate despre arta călărăşeană. Printre acestea, o frumoasă mărturie a începuturilor şcolii de artă de la Călăraşi ne-a parvenit tot de la acesta, care a fost și este pasionat de ştiința imaginii, în toate sensurile ei.
Jimmy Stănescu
Pentru Jimmy Stănescu desenul este măsura potenţelor sale artistice, dispunerea liniilor conturând calitatea formelor ce definesc portrete de personalități culturale, prieteni și cunoscuți, dar și caricaturi, in care artistul nu redă doar chipuri anamorfozate amuzant, ci și situaţii cotidiene specifice românului din popor, evidențiind felul de a fi al unor pierde vară. Astfel, cele două paliere de analiză reflectând caricatura și satira, îl plasează pe Jimmy Stănescu în discursul celui interesat nu numai de ceea ce se întâmplă cu geografia chipului uman atunci când artistul dorește să ia în derâdere trăsăturile naturale minimizate sau exagerate, ci și contextele pline de umor în care își plasează uneori reflexiile, impunând desenelor sale cunoștințe de compoziție și o acuitate nelipsită pentru întâmplările hazlii ce pot fi de factură politică ori socială sau pur și simplu manifestări ale oamenilor obișnuiţi. La Jimmy Stănescu inclusiv descrierea generală a contextelor în care își implică subiecții este întreținută de o linie modulată, aflată în gravitație, susținând vestimentaţia, chipul și gestica și o dată cu aceasta, caracterul de toată bafta al personajelor. Lucrând întotdeauna după model, dispunerea traseelor de creion sau cărbune implică pe de o parte mișcare și progres, pe de alta, ordine și echilibru. Complementaritatea dintre elementele de limbaj plastic și subiecte sunt întotdeauna adecvate mesajelor încărcate de umor. Jimmy Stănescu s-a născut la 9 august 1972 la Călărași și a absolvit Liceul „Mihai Eminescu” și Școala Populară de Arte din orașul natal la clasa maestrului Corneliu Ratcu. Poet de talent, membru at Cenaclului „Pheonix”, cu versuri publicate în reviste locale, acesta nu a ocolit nici pictura, unde excelează în peisaje, flori și în redarea corpului feminin, însă cel mai bine i se potrivesc datele desenului, indiferent dacă abordează o temă oarecare sau caricatura. În majoritatea expozițiilor personale sau de grup, apetența sa de a surprinde caractere iese în evidenţă cu fiecare apariție. Elaborând cu ușurinţă crochiurile caricaturale executate la faţa locului și dobândind dexteritate, Jimmy Stănescu s-a alăturat cu succes tagmei profesioniștilor, expunând și la manifestări naţionale. Atunci când caricaturizează un personaj, forţa vizuală a acestuia întăreşte ideea experienței dobândite de artist și priceperea sa în a surprinde feţele oamenilor.
Victor Grigore
Studiile de specialitate I-au făcut pe Victor Grigore să înțeleagă ceea ce se întâmplă cu figura umană în momentul când aceasta este trecută prin mijloace plastice diferite de abordare, atât tehnic, cât şi din punct de vedere al genului artistic implicat în reprezentare. Dacă în portret, interesul pentru picturalitate este prima notă vizuală, în cazul caricaturii, fuziunea dintre datele de construcție academice şi cele specifice tentei umoristice, realizate din planuri şi grafieri, evocă o dinamică a suprafețelor chipului uman, alternate cu estompe provenite din abstragerea unor zone, prin jocul subtil al liniilor. Esențializând şi analizând deopotrivă întregul areal al figurii, de la amuzament până la scopul critic, Victor Grigore fixează în date arhitecturale conturul modelelor, monumentalitatea lor provenind deseori din deconstrucția figurii pe care o fragmentează, împărțind anatomia facială în suprafețe care să îi confere mai degrabă mişcare, decât stabilitate. Exagerările intenționate, care amplifică nota de umoristică, sunt realizate printr-un stil când relaxat, când tranșant, intenţiiIe de geometrizare a figurilor, datorându-se principiilor de prelucrare a feței, conform normelor caricaturii. Impresia de volum şi unghiurile cu asimetrii dau multă forță imaginilor, care integrează în ele derogări mai directe sau mai vagi referitoare la noțiunile caricaturii. Alfabetul specific acestui gen artistic îl provoacă pe Victor Grigore să fie inedit în fiecare lucrare, nu numai datorită faptului că modelele sunt diferite, dar şi grație capacității sale de a se reinventa în cadrul stilului său.
Născut la Slobozia, în data de 15 martie 1978, Victor Grigore este licențiat al Universității de Vest din Timişoara, Facultatea de Arte Plastice şi Decorative, din activitatea sa artistică făcând parte prezențe la manifestări de grup naţionale şi internaționale, după cum şi deschiderea unor numeroase expoziții personale, în cadrul cărora subiectul permanent a fost portretul. Interesul pentru chipul uman, atât în pictura de şevalet sau acuarelă, dar și în zona caricaturii, evidențiază atenția pentru varietatea psihologiilor și expresivităţilor pe care acestea le poate imprima în viziunea unui artist ce se exprimă la fel de spectaculos în culoare, dar și atunci când utilizează ductul grafic al liniei.
Ana Amelia Dincă
