Joi, 24 februarie, ora 17,00, va avea loc la Centrul Cultural ˶Ionel Perlea” din Slobozia, vernisajul expoziției de pictură, „Fragmentarium” , cuprinzând lucrări semnate de Mariana Constantinescu. Compozițiile vizează un discurs plastic pornind de la fragmente vizuale din realitatea imediată, de la păsări și pietre, pe care le stilizează ajungând la o viziune abstractă. Tablourile sale depozitează sentimente de bucurie față de spațiul solar al Mării Negre, care o inspiră în proiectele sale, iar elementele interpretate de Mariana Constantinescu sunt un bun pretext de a crea abisuri, de a sugera lumi interioare, aflate în raport cu anumite structuri din natură, devenite dinamice și tensionale prin griurile traversate uneori de accente grafice de negru, fără a neglija luminescențe, care pun în valoare contrastele zonelor închise cu spații deschise.
Mariana Constantinescu este licențiată a Universității ˶Ovidius” din Constanța, Pedagogia Artelor Plastice și Decorative. Aceasta a urmat și un master în pictură la Universitatea Națională de Arte din București, clasa profesorului Marcel Bunea, fiind membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Constanța 1.
„Mariana Constantinescu este una dintre cele mai energice pictorițe, dar dincolo de această ancorare a sa în viața de zi de cu zi, implicând și o creație dinamică și laborioasă, ne pare drept o plasticiană romantică, sensibilă, în conexiune cu natura și cu efectele ei atmosferice, reflectate asupra pânzelor care ne provoacă și simțurile, și imaginația, mai ales atunci când marea, ca motiv pictural, intervine nu doar sub un aspect meditativ, ci ne apare în datele ei estetice, cu simboluri din care artista selectează detalii, pe o suprafață bine argumentată compozițional. Fie că aceste lucrări reprezintă pietre, fie că evocă lumea păsărilor, ambele abordări pornesc de la un limbaj semiotic, reflectat într-un figurativ interpretat, forma concretă fiind doar pretextul pentru o amprentă lirică, pentru un joc de volume și pete de griuri rafinate, scriituri ale pensulei, ce denotă o tendință abstractă, cu reminiscențe ale subiectului care i-a servit artistei drept model. Pasărea este un element al renașterii, al libertății absolute, al puterii de supraviețuire și al transcendenței, pe când piatra vine aparent în antiteză și să completeze ca structură perenă, starea statică a materiei, interioritatea, durabilitatea, însă ambele vorbesc despre puterea de a îndura a omului, la vremea represiunilor sociale. Din această perspectivă, Mariana Constantinescu practică o pictură încărcată de tensiuni interioare, în dorință de a opri timpul în loc, pentru un moment de reflexie și de autocunoaștere.Pietrele și păsările sunt simboluri vizuale și auditive, care fac parte din existența Marianei Constantinescu, locuind-o pe artista care scrutează orizontul infinit cu subiectele sale și cu viețuirea care i-a fost dată la malul mării. Acestea îi răsfață simțurile și o proiectează într-o matcă existențială a frumosului, pe care o evaluează după datele propriei sensibilități. Argumentându-și demersul printr-o abordare stilistică modernistă și tacită, făcând abstracționismul să se lovească de expresionismul coborât deopotrivă din senzațiile de beatitudine, din neliniști și trăiri contradictorii în fața unor motive picturale hipnotizante, care vin dinspre universul marin, artista pictează cu siguranță de sine diafane forme încărcate de lumină și de o substanță care vine din modul său de percepe plastic ceea ce ochiul captează din jur. O parte dintre paradigmele omului aflat în fața unor interogații despre cele ce au fost create și i-au fost date spre a se bucura, sunt prezente în pictura Marianei Constantinescu prin reiterarea structurilor naturale, evocate sub forma unor arhitecturi monolitice coborâte dintr-o amintire imediată și evidențiate prin contrastele tonale ale petelor de culoare ori prin modularea unor gestuale trasee de negru, care implică apariția planurilor și profunzimilor imaginii, a unor registre vizuale multiplicând spațiul tabloului. Acesta este tratat pictural prin pensulații și prin alternanțe de griuri care se exaltă reciproc, neutralizând prin nuanțele uneori pastelate, zone mai aerate, mai libere și mai provocatoare prin perspectivele redate, care sugerează elemente esențiale, precum pământul, apa și aerul, solidul și fluidul. Raportul permanent între imaterial și materia palpabilă, îl întâlnim și în compozițiile cu păsări, unde apar pe alocuri și culorile puternice, dar și o tendință care vizează mai degrabă un expresionism și o mai accentuată sinteză a vizibilului, decât un labirint abstract. Dezinvoltă, surprinzând ideea de zbor dintr-o singură mișcare a pensulei, Mariana Constantinescu rămâne și aici o rafinată coloristă, care așează cu rapiditate pe pânză zbaterea sau plutirea unei aripi, ca un ecou al ființei sale de dincolo de corpul fizic. Grafierile și petele ample de culoare, pescărușii și pietrele nu rămân doar o părere despre anii trecuți sau despre ceea ce simte acum artista, ci revigorează o viziune, un drum parcurs cu pasiune și cu dorința descoperirii unor universuri plastice inspirate din circumstanțele vieții sale imediate.”
Ana Amelia Dincă
